De ce Austria nu are motive să se teamă de România

Judecate cu cifrele în faţă, temerile că o eventuală gripare a economiei româneşti ar putea avea efecte devastatoare asupra celui mai mare investitor străin se dovedesc nefondate.
Expunerea companiilor din Europa Centrală în economiile din estul continentului a dus la multe discuţii în ultimele săptămâni. Riscul asociat investiţiilor în ţările estice a convins agenţiile de evaluare să se pregătească de deprecieri ale ratingului statelor şi companiilor în cauză. Suma de 1.700 de miliarde de dolari împumutată din surse externe de cele 20 de ţări estice (inclusiv Ucraina, Rusia şi Turcia), cu o valoare a rambursărilor din acest an de 400 de miliarde de dolari, este suficient de mare pentru a destabiliza economiile mai puţin dezvoltate. Comparativ cu ţările vestice, însă, cifra este infimă. Suma pe care Germania o are de returnat surselor externe se ridică la 2.300 de miliarde de dolari, Olanda are de dat 1.900 de miliarde, iar Marea Britanie nu mai puţin de 4.500 de miliarde de dolari, conform unui recent raport al Erste Group. Mai mult, pe termen scurt, adică în acest an, Belgia are de returnat 375 miliarde dolari, Irlanda - 477 miliarde, iar Olanda - 550 miliarde dolari.
Pe lângă aceste comparaţii, care arată că nevoia de finanţare este mai mare în Vest decât în Est, analiştii Erste arată şi că datele utilizate au fost interpretate greşit. „Principala diferenţă care trebuie făcută în legătură cu cifra de 1,7 trilioane dolari constă în faptul că aceasta cuprinde atât banii împrumutaţi din străinătate, cât şi creditele acordate (şi finanţate) de către sucursalele locale ale băncilor străine pe pieţele locale“, spune Juraj Kotian, codirector al Diviziei de Cercetare Macro a Erste Group. Cu alte cuvinte, datoria externă a statelor estice nu este chiar aşa de mare, deoarece liniile de finanţare acordate de băncile-mamă sucursalelor nu reprezintă sume ce nu pot fi amânate pentru viitor sau chiar stinse prin aport la capitalul social al băncilor locale. Diferenţa apare din utilizarea datelor Bank of International Settlements (BIS), care oferă datele consolidate fără a lua în calcul aceste linii de finanţare.
Datoria externă a României era, la sfârşitul lunii ianuarie, de 50,6 miliarde euro, conform datelor Băncii Naţionale (BNR), în creştere cu 0,9% faţă de decembrie 2008. Datoria statului, de 10,9 miliarde euro, reprezintă 21,6% din împrumutul extern total. Astfel, expunerea externă asupra economiei româneşti este de 39,6 miliarde euro, suma fiind calculată în acelaşi fel ca şi BIS. Investiţiile străine directe din economia autohtonă, în prima lună a anului, au fost de 912 milioane euro, în creştere cu 51,2% faţă de ianuarie 2008. Creditele intragrup au reprezentat 36,2% din total, sumă care se adaugă, conform calculelor BIS, la datoria externă. Cu toate acestea, într-un caz precum al Petrom, în conturile căruia vor intra 500 de milioane de euro de la acţionarul majoritar, OMV, e greu de acceptat că suma ar putea reprezenta un risc atât de mare, mai ales că, cel mai probabil, a fost acordată după o analiză atentă a pieţei locale şi, la fel de probabil, destinaţia ei este cunoscută şi acceptată de conducerea din Viena a grupului.
Şi, dacă tot a venit vorba de Viena, trebuie spus că investiţiile realizate de companiile din această ţară în estul Europei, ca şi creditele acordate de băncile austriece în aceeaşi regiune, au fost, în ultima vreme, pe unul dintre primele locuri în ceea ce priveşte motivele de îngrijorare din pieţele financiare de pe continent. „Puternicele legături financiare şi comerciale cu estul Europei, care au impulsionat masiv creşterea economică austriacă în ultimii ani, au devenit acum călcâiul lui Ahile pentru această republică alpină“, se arată într-un raport dat publicităţii de către Deutsche Bank la sfârşitul săptămânii trecute.